unei străvechi civilisații a pietrei, a simplei pietre așchiate, care rămâne în vârful sulițelor clasei războinice. Nici îndemânare, nici preocupație de frumuseță.
Alături însă, vezi obiecte de fier, care arată o civilisație cu mult mai înaintată, și ea e, firește, aceia a altor triburi și a altei epoce. Masivele ciocane sânt cu totul altă armă decât acele simple vârfuri de cremene ciocănită.
Pentru a se avea arta religia intervine. Acea ciudată, întunecoasă religie de capricii și de mistere, de monstruoase strâmbături și de suggestii bizare, de vrajă și descântece a unui popor cu mintea altfel făcută decât și a celor mai superstițioși dintre noi. De acolo vin stâlpii de poartă, aspru tăiați din lemnul brun și negru, cu un monstru uman încălecat peste altul pe care-l strivește: ochi bombați ca ai unor gâze uriașe, guri deschise pentru a rosti cuvintele de farmec care nu se aud. De acolo animalele uscate, tristele capete de vulturi fără carne, șuvițele de păr negru prinse de pielea galbenă pe care o înfloresc mărgelele multicolore. De acolo măștile de uimire și de spaimă, menite să înghețe pe dușmanul lipsit de dânsele și să dea și mai mult curaj războinicului care atacă. De acolo figurile și figurinele chichițe, diformate, cu coifuri în etage, cu îmbrăcaminți înflorite și pline de tot felul de învârtituri și sucituri. De acolo scenele cu indescifrabile înțelesuri în care se amestecă trupuri omenești cpntorsionate și simboluri stilisate, într’o învălmășeală de un mare efect decorativ. De acolo vasele din valea râului Mississipi, care reproduc față tatuată sau tăiată de răni a dușmanului mort cu ochii dureros închiși.
Războiul, gloria și măreția șefilor, orgoliul unei clase dominante veșnic în stare de războiu cer anumite insemne. De aici chivere năstrușnice, coroane de pene de papagal, mantii de piele ori de pene amestecate, tot felul de ornamente din mărgele colorate
Dar însuși simțul de frumuseță, instinctul de artă a lucrat, și fără alte îndemnuri, pentru a crea opere care
