urmele acestei arhileeturi Astfel în timpul din urmă urs. aventuner 9. văzut un întreg sat indian, părăsit de nu știu câte secole.
Cât despre corturile Iudienilor din Nord sau căsuțele dn argilă ale Indienilor din Ari zona, sânt în ele -elemente cu-rioasej dar nu de artă~
Ca literatură, Indienii au avut fără îndoială cântece populare și legende, dar acestea hu le-au strâriS nici ei, și nici alții pentru că a fost, mult timp, un despreț fără mai'geni față de sălbateci. „Ce poate ieși din mintea sălbatecului!” Omul cu carte are acel despreț nesfârșit pen-cel fără carte, fără a-și da sama că înțelepciunea n’are-a face cu cartea.
Prin urmare oamenii aceștia fără carte, fără școli, carir în unele regiuni n’aveau măcar materialul pentru a putea scrie, își însemnau evenimentele cronologice cu noduri, cum înoadă cineva un colț de batistă pentru a nu uita un lucru, sau întrebuințau tot felul de figuri In Mexic s’au găsit foarte interesante „scrisori” de acestea, pre-sintăiri religioase sau istorice făcute- prin figuri foarte complicate, oonfuse, monstruoase, caricaturale și înspăimântătoare. In urma săpăturilor ce se fac, iese necontenit lucruri pe care mintea noastră nu ld poate înțelege. Oricum, legendă, poesie trebuie să fi existat.
Și, fiindcă e vorba de elementul acesta _barbar, sălbatec,, primitiv, înainte de ivirea unei arte și unei literaturi americane, nu există în Statele-Unite ale Americel o artă neagră; pe aceia o caută cineva în Africa. Sânt lucruri foarte-interesante și în insulele Oceaniei, unde trăiește o populație de coloare amestecată, producând lucruri extrenl de interesante, mai ales ca stilisare. TJnele musee din America, precum e cel din Chicago, au bogate colecții de lucruri din Melanesia.
Există țnsă, dacă nu o poesie neagră — mai curând aș crede că există^ dar n’a fostculeasă—, o poesie în dialectul negru al limbii englese, așa cum e vorbită de negri.
