însă același ornament. Pană ce se dă animalul însuși, ca în Peru, pe alte vase.
Un simț extraordinar al decorației: se întâlnește totdeauna și el ajunge une ori la o perfecțiune uimitoare. Astfel în covorul peruvian în care se amestecă inextricabil, în mai multe registre, floarea, pasărea, maimuța, vagi figuri omenești, totul alergând unul după altul, ajungându-se, împleticindu-se, prefăcându-se într’un singur val. Niciodată imaginația omenească n’a putut produce ceva de o mai desăvârșită armonisare.
Nu se poate prinde mai bine mișcarea decât de acești oameni cari trăiesc în și prin ea. In unele împodobiri de cojoace luptele sânt redate cu un adevăr unic. Toate felurile de a călări, de a lupta de-a călare sânt prinse și reproduse cu o perfectă exactitate. Te miri că se poate și gestul acesta. Trupuri aplecate pe coama cailor prelungiți de avânt, altele care se sucesc în șea ca să arunce săgeata, sau să împungă cu sulița, trupuri care se părăsesc îmbrățișărilor morții. In cutare desemn modern simple așchieri de coloare neagră notează zbuciumul alergărilor. In desemnuri de acum câteva zeci de ani, de un naturalism naiv, represintând viața tribului înaintea corturilor, ceia ce place mai mult e surprinderea gestului trecător apărând în toată puterea lui de expresie.
Și gustul pentru coloare, văzută supt alt soare de acești ochi admirabili, deprinși cu pânda, cu spionarea, cu veghea și cu urmărirea... Potrivirile cele mai cutezătoare ale colorilor celor mai clare: pete verzi deschise în roșu și margeni de negru; verde lângă alb și roșu, un galben ca al penelor de păsări scăpărând ca o scânteie de soare...
Curioasă trecerea la Museul vecin, în care iubitorii artei și operei spaniole au strâns probe, une ori de mare preț, ale altei arte, lângă odaia unde un pictor de largi concepții, de înfocată iubire pentru colorile țerii sale, Sorolla, a presintat în scene de tot felul toate provinciile
