societate românească p gala săvl apere totdeauna pentru geniul său care este în rândul întăiu adevăr, un încânte tabil și etern adevăr, Nicolae Grigorescu, Iuness. Insă mi e un Nicolae Grigorescu al Atnericei, pentru că n’a înțeles natura americană. Meritul lui Grigorescu este că el a prins lumina de la noi, a prins umbra pădurilor noastre, spiritul văilor care coboară prin podgorii; în el e întrupată în anume aspecte ale ei natura românească, Poate fi criticat pentru că din natura noastră a ales numai o parte, ca alături de carăle sale cu boi n’a pus și ceva automobile contimporane, dar acelea abia începeau șă apara, că, în loc de tnț pastor, n’a presintat un tânăr intelectual în propaganda agricolă sau industrială. El a preferai sa reproducă țerani și ciobani mai mult ciobanul decât țeranul, de și cine cunoaște tdată opera lui Gri-,gorcscu își aduce aminte și de un anume iarmaroc, cu toată populația specială mișunând acolo, tot așa precum a r -dat grozăvia războiului nu cu masele de trupe mergând la atac, cElii răzlețe figuri represeutative; el își auuce aminte de anumite scene din Normandia sau de lângă Parisul unde a trăit atâta vreme, de foarte frumoasele poitrete, de florile lui fragede și poate vedea că Grigo-rfescu nu era un fabiicant în sute de exemplare al acelorași tablouri de nuralitate cu boi albi și ciobani tran lafirjî, de feți frumoși și păstorițe, ci un. pictor în cea mai înaltă concepție a cuvântului.
Inness nu e așa; el face numai copăcei, supțiri din păduricile americane. Doar în peisagiile acoperite cu brumă p C încercare de a se apropia de solul lui nativ, fără să-i fi aflat însă toate secretele.
Literatura acestei epoci are exact același caracter. Americanii sâni și pe vremea âceasta, dar cu deosebire în fasa de astăzi, călători. Numai cât azi călătorește înainte de toate miliardarul de toate vrâstele, fetele frumoase și bogate, inteligente și culte foarte adese ori, care se întâmplă
