Cea de a doua carte, care n’a fost tradusă niciodată îm românește și cred în nicio altă limbă europeană, este „Conduct of life” („Cum trebuie să trăiești”) minunat opuscul,, care ar trebui să facă parte din toate bibliotecile școlare.
După epoca aceasta vine cea de a treia care se continuă pănă astăzi, așa încât de la 1880 și pănă la 1930 se poate face o sfngură perioadă în literatura americană.
In această perioadă, Americanul se simte American și în artă și în literatură.
In artă, literatura Americei începe a se defini tot mai mult. Urmașii lui Inness (f 1893) în peisagiu, sânt mult mai Americani decât dânstil; pădurea, șesul, oceanul îi interesează mult mai mult, tipuri din societatea americană sânt prinse de acești artiști ai unei epoce nouă. In această vreme apar doi represintanți caracteristici ai artei americane, unul care- a fost descoperit nu de multă vreme^ care a răzbit cu multă greutate, un geniu timid, stângaciu, misantrop, lucrând pentru dânsul, nu pentru lume, așa încât nu poate să existe o oposiție mai mare decât aceia dintre el și acela al cărui nume e cunoscut pretutindeni, sunat din cele mai zgomotoase trâmbițe de argint ale notorietății,, n’aș vrea să zic ale reclamei, care l-au făcut cunoscut pretutindeni. Cel d’intăiu e Whistler (f 1903), iar celalt, pe-care-l știe orice American, ale cărui pânze se găsesc la locul de cinste în orice museu, care a făcut și fresce pentru palate, și portrete penfru toată lumea bogată americană— precum a fost, un moment, Carolus Duran la modă în Paris, și fiecare voia să fie zugrăvit de dânsul—, un om însă care, ducându-se în Veneția, era capabil să-și schimbe-imediat visiunea, Sargent.
Pictorii americani sânt astăzi foarte numeroși, museeler mari și mici, de acolo, sânt pline de producții americane, și pictorii sânt foarte mândri să însemne naționalitatea lor americană spre a nu fi confundați cu pictori englesU
