numai puține versuri, pentru ca mai târziu să se revie cu toată opera
Ca să se vadă, cum, alături de poesia zgomotului fabri-celor, se putea face și poesia timidității în America, iat& câteva bucăți scurte ale Emiliei Dickinson:
Murit-am pentru frumuseță,
Și-abia eram în groapă,
Când lângă mine-au așezat Un mort pentru-adevăr.
De ce-am murit? m’a întrebat.—
Răspuns-am: „Pentru frumuseță”.
— Fiind mort pentru adevăr,
Sântem ca frați, acuma.
Și astfel am vorbit ca doi Amici găsiți în noapte,
Pănă ce mușchiul ni-a cuprins Și numele pe piatră.
Sau:
O bâzâire de albine A pus o vrajă’n mine...
De-ați vrea să știți cuvântul Mai bine vreau mormântul, Decât să-l spun.
Amurgul cel împurpurat Voința ’ntreagă mi-a luat.
O, nu glumiți, răuvoitori, Căci Domnul e stăpânitor. S’o știți!
Și zorile ce s’au ivit Pate că m’au îneb
