Pagină:Nicolae Iorga - America și românii din America.djvu/275

Această pagină nu a fost verificată

Jucând cu trenuri și ’ncărcări,

Focos,, grăbit și furtunos,

Oraș de urniri largi.”

Ca să se yadă cum tratează el fabrica, iată o altă bucată din opera lui:

O bară de oțel e doar

Fum în inima ei, fum și sânge de om.

Țâșnire de foc trecu, ieși, merse aiurea,

Lăsând un fum și sânge de om,

Și-oțelul gata, răcit, albăstriu.

Așa focul întră și iese și merge aiurea,

Și bara de-oțel e un tun, o roată, un cuiu, o lopată,

O helice supt Mare, un catart către bolți;

Fum și sânge de om.

Este imnul durerii omenești întrupate în producția fa-bricei.

Alții represintă în poesia aceasta nouă altceva. închinarea către Lincoln, eroul american, a poetului Markham dă în același timp și mila de omul care sufere, dar și bucuria de omul care, lucrând, a ajuns la capăt:

Când a Nomelor mamă văzu ceas de-uragan Crescând și ’n întunerec prinzând pe lume totul,

Ea părăsi eroii din cer și se lăsă

Spre-a face omu’n stare să sprijine nevoia.

A luat cu grijă lutul din calea tuturor,

Așa cald de căldura pământului genial,

Și-l străbătu cu darul cel rar al profeției.

A stâmpărat căldura cu lacrimi omenești,

A pus în stofa aspră un zimbet de lumină,

Și’n trup suflă pe urmă o clară flacără Pe fața cea duioasă și tragică a lui,

I-a dat și simțul tainic al misticei puteri