S’a întâmplat încă un lucru. Când am mers la Universitatea din Chicago, cu englezeasca mea defectuoasă^ .înainte de a începe conferința, eum vorbiam cu rectorul tânăr — care acolo știți că este un însărcinat de afaceri al papitaliștilor cari au pus bani în întreprindere , două persoane se aplecau una spre alta, se uitau lung la noi și râdeau. Pofta mea de a vorbi englezește scădea în proporția în care observam acest ziinbet. Credeam că râd de englezeasca mea. Insă, după ce am tăcut, a venit unul dintre dânșii și s’a recomandat, în cea mai bună românească: „Eu sânt Landesco”. Era unul dintre factorii polițienești principali din Chicago. Și pentru Chicago aceasta însemnează un lucru enorm, pentru că acesta este orașul cu cele mai numeroase crime și orașhl contrabandelor de băuturi spirtoase, unde automobilele pornesc cu petrecători și sâ întoarc 'ine ori cu cadavre, iar la cinematografe se presintă ca eveniment al zilei colecțiile de revolvere care au fost sechestrate în timpul nopții pentru ca în sală să auzi, din când în când, câte o exclamație, care probabil vine de la acel care își recunoaște-proprietatea. D. LandesOo are un studiu foarte întins asupra criminologiei din Chicago. Și acum se manifest? ca Român.
Dar și mai interesant decât dânsul a iost profesorul de la Facultatea de medicină, Shrager, care, la o masă, înaintea Americanilor, a spus aceste cuvinte, pe care le reproduc aproape textual: ^Domnilor, avem în mijlocul nostru un represintant al culturii românești; trebuie să. știți un lucru: înainte de războiu, șooala românească era mult mai bună decât școala americană, de atunci am făcut și noi oarecare progrese, dar și acum școala ’ românească este măcar la același nivel cu școala americană. Eu sânt nășcut în România; vorbesc românește și v’o spun' foarte limpede”.
Un om foarte simpatic, care vorbește românește cu o distincție extraordinară,— a cetit la New-York versuri românești,
