care m’au mișcat adânc,— este profesorul de limbi romanice Fera.ru, de la Universitatea Columbia, caro are o bogată bibliotecă românească și scrie și acum poesii românești.
Lăsând însă de o parte pe acei cari nu sânt Români de sânge —, dar cari vorbesc limba noastră, și ea li place, de vreme ce au păstrat-o,—în ce privește pe Românii de sânge, ei sunt vre-o 120.000, cum spuneam.
Acum, care este locul unde-i poate găsi cineva'? Este o mare greșeală să se creadă că sâiit răspândiți aici un pachet, dincolo altul. Nu; sânt strânșr în anumite locuri. Ceva Români se pot găsi și la New-York, mai mult intelectuali, fugari din Vechiul Regat, câțiva Români din Ardeal, dar despre categoriile acestea din provincii vom vorbi îndată. Cei mai mulți, din nenorocire, se întâlnesc în locurile unde este munca mai grea/ și mai grozavă, aceia care stoarce toate puterile omului. Sânt „negrii-albi”, cum spuneam, ai fabricilor americane. Se întâlnesc în vecinătatea orașului Chicago. Se întâlnesc și la Philadelphia, dar mai ales la Chicago, unde șunt oțelăriile cele mari, în care se prăpădește puterea celui mai vrednic. In America omul bătrân, cum spuneam, nu mai are nici-un fel de valoare; poate crăpa într’un colț de stradă. Așa e Organisata societatea. Mila creșlină eâte foarte bună la biserică, dar mașina industrială e așa de teribilă, încât nu se încurcă ea cu elemente omenești usate; pot dispărea, nimeni nu plânge. S’au întâmplat une ori cașuri grozave; s’a găsit, lâ Chicago, pe stradă cadavrul unui copil înfășurat în cârpe. Poliția a ajuns să afle cine a. aruncat copilul. Era însăși mama copilului, care mai avea încă alți doi; părăsită de bărbatul ei de mai multă vreme, făpă niciun fel de ocupație, a răspuns: „Da; eu am lăsat copilul în stradă, pentru că n’am avut cu ce-I îhgropa. Oricare dintre ei va mai muri, voiu face tot așa”. Și tribunalul american a condamnat-o numai pentru
