In afară de aceștia sânt intelectuali români de mai multe trepte, și, înainte de- toate, preoți. Unii sânt veniți din țară, alții au fost hirotonisiți în America^ V’am vorbit de episcopul rusesc din New-York, care, în schimbul unei sume de bani, face oricâți și orice preoți. Am găsit foarte mulți dintre dânșii de tot bine, sufletește foarte bine. Nu cunosc, ca preoții de profesiune, cântările, slujba era une ori mai așa; la preoții din țară trebuie să spun că slujba este excepțional de frumoasă. Rare ori am vă#ut așa de mișcător serviciu religios ca âcolo. Când preotul se suie pe amvon, el ține o cuvântare pe care nu știu dacă o -sută de absolvenți ai Facultăților noastre de teologie ar li în stare să o ție, vorbind așa încât să răscolească tot ce este în sufletul omenesc. La un moment plângea toată biserica. Pe de altă parte, corul e foarte frumos De exemplu cumnațul d-lui Goga, părintele Mureșami, de la Detroit, este unul dintre cei mai mari meșteri de cântări care există, și slujba lui era adânc impresionantă.
Preoții au o activitate largă. Natural,, ei represintă și țara. Sânt oameni îndrăzneți și întreprinzători. Ei fac imediat _o biserică. Sânt unele cașuri în care pentru o foarte mică grupare românească este o biserică de cărămidă. In ce privește curățenia, nici nu poate să existe comparație. Bisericile din Moldova sânt curate, cele din Muntenia de regulă murdare, bisericile din Ardeal dau adese ori, prin sate, aspectul unor peșteri părăsite; să spunem adevărul: în orașe e bine, în sate nu totdeauna bine. Eu care am mers pănS în satele cele mai sărace, știu ce spun. Bisericile din America sânt împodobite cu vitrouri tricolore, cu steaguri, cu tot ce poate aminti nația.
Unele dintre dânsele sânt vechi. Când se învechește biserica, atunci comunitatea sC ia la întrecere pentru a nu avea o biserică mai mică decât a altora. Fie că sânt ortodocși, fie că sânt uniți, și unii și alții sânt în stare să
