Nu se poate o clădire mai potrivita pentru scopul pe care-l servește. Mari săli luminoase, stăpânite de înalte galerii. Nu lipsește nici atriul reprodus cu îngrijire, în cea mai luxoasă formă, a unei case romane: pe când afară ninge din plin și se acopăr trotoarele de catifeaua albă a iernii, aici în aierul călduț copacii din Miazăzi își ridică verdeața care niciodată nu trece.
In țara oamenilor practici mai mult decât oriunde aiurea, odăile adesea nu sânt păreți goi de pe cari să atârne tablouri sau în mijlocul carora să răsară statuile, mobilele de preț, curiosilățile trecutului. Ele sânt vii, trăiesc, învață și îndeamnă, de-a lungul lor, pănă într’acolo încât grupe de doamne sânt călăuzite de o persoană pricepută pentru a li arăta cum se poate împodobi propria lor casă. Sânt odăi de culcare mutate dintr’un palat venețian, grinzi sculptate care vin din Spania secolului al XVI-lea, elegante budoare pe care le-a dat cutare castel părăsit al Franciei. Dese ori tablouri grațioase răsar prin colțurile unei astfel de încăperi.
Se fac exposiții trecătoare pentru câteva săptămâni, în mari halluri anume pregătite. Astfel avem acuma copiile frescelor egiptene, adunate îndelung cu o nesfârșită răbdare de o întreagă misiune. Și înflorirea aceasta de tonuri palide, succesiunea de figuri exotice vrăjesc o așa de străină lume milenar de veche între zidurile pe care le bate asprul vânt al mărilor Nordului.
Școli, studenți, studente cercetează cu atenție fiecare obiectele expuse. Ciudate veșminte de sport, sweater de lână, fustă scurtă ca un pagne egiptean, mult peste genunchi, capete tunse și zburlite, băieții de o potrivă cu fetele, vânjoși, cârjobați, lălâi, pe când alături alte grupe, de o eleganță deosebită, poartă costumele cele mai scumpe pe care le poate procura imitația locală a marilor case din Paris. Câte una stă de copiază pe carnetul ei reproducerea templelor egiptene.
Dărnicia miliardarilor n’a făcut numai să se afle aici
