se îndatoreze pentru decenii, să plătească dobânzi nilmaî să fie biserică lor mai frumoasă sau tot așa de frumoasă cum e a celorlalți. Intrebați-mă pe mine dacă-mi era ușor să ,merg la câte patru, cinci biserici în aceiași localitate, dar mă duceam la toate și stăteam cât mi se spunea; nu-mi reproșez un gest care să fi jignit; mergeam la biserica ortodoxă ca și la cea unită și întrebuințam toate mijloacele ca să nu iasă nimeni supărat. M’au chemat și baptiștii, am ascultat imnurile lor și discursurile lor simple, care însă erau emoționante. Intr’un loc mi s’a adus o Biblie} foarte frumos legată, pe carp mi-au presintat-o la sfârșitul unui ospăț.
E într’adevăr o scădere că împărțirile confesionale din Ardeal trec și acolo. De multe ori preoții nu se înțeleg,, dar trebuie să luăm lucrurile cum sânt. O organisație a Bisericii unite de șigur • există, pentru că ea are calitățile Bisericii catolice; o organisare a Bisericii ortodoxe, din nenorocire nu, E 6 luptă între Patriarhie și Mitropolia din Sibiiu, fiecare voind să le atragă către sine. A venit chiar un delegat al Mitropoliei sibiiene, care a luat în răspăr lumea deprinsă a trăi liber.Trebuie pornite lucrurile cu cea mai mare delicateță; un despot bisericesc nu va putea fi primit niciodată, dar lumea e bucuroasă când elemente de organisare și de adevărată autoritate sosesc pe acolo.
Une ori țin și câte o școală, cu multă greutate. Școala are și o bibliotecă. S’a făcut greșeala de a se trimete de la noi cărți pe care nimeni nu le cetește. Preoții ni-au aratat însă dorința sa li vie cărți pe înțelesul lor, cu materie și englesească și românească, și pu cșva cântece. Iar Statul, cu cultura fui birocratică, 'dă cărți făcute numai ca să răpească banii autorității', dar nu ca sa jpatrundă în sufletul omului. Noi, la Liga Culturală o să facem cărți cum ni-au cerut ei.
Une ori școala merge așa și-așa. Părintele aduce lume care să cânte, în unele cașuri e bine, dar e' așa de
