Când întră cineva în America, ori pe ce parte, fie de spre Vest, pe la San-Francisco, cu frumosul lui golf, fie pe la New-York, dacă vine din Băsărit, fie prin altă linie, mai puțin cercetată, care trece prin Marea Antilelor și ajunge la Noul Orleans, ori prin care din aceste trei principale puncte de pătrundere ar veni în Statele-Unitex ceik ce va întâlni la început va fi o natură părăsită sau o natură artificială. Pe la Noul Orleans o natură care nu se poate îndrepta; la gura fluviului Mississipi, și azi alcelași noroiu pe care toată truda omenească nu-l vă putea opri de a fi târât de râul larg și leneș; prin New-York, (pădurea sucită, ruptă, - provisoratul de pădure, păstrat pănă ce va ajunge cineva să creeze un sat sau un oraș: natura lăsată în sama ei și încă, dacă ar ,fi lăsată cu totul în sama ei!, dar o natură persecutată, strivită, stâlcită, de care omul pare că se încurcă. Dacă vine cineva prin San-Francisco., prin acea Californie a aurului, cu livezi de portocali, de lămâi și cu florile minunate, cine se așteaptă să găsească acolo un paradis terestru îl va găsi, dar făcut de om. Nu e natura ea însăși care dă, ci omul care silește natura, împotriva putinții ei, să dea. Totul este irigație, gunoire, pentru ca să se poată abținea fructe în luna lui Februar. Este foarte frumos, dar pretutindeni se vede imixtiunea omului. Din voința de fier și din tehnica lui perfectă iese producția.
Ei bine, la cea d’intaiu pătrundere în Anglia, ori pe unde ar veni cineva, prin Scoția, prin Sud-Estul insulei, ori prin punctele de la Sud; fie că ar veni din Norvegia, din Danemarca, din Țerile-de-jos, din Belgia sau Franța, ori de aiurea din Apus, întâlnește înainte de toate natura. O natură covârșitoare, și, pe lângă dânsa, și elementul istoric, cuprins în pietrele porturilor, castelelor, în zidurile vechilor construcții orășenești.
Să zicem că aț1 întră pe la Dover. O să vadă un foarte frumos port vechio, un castel, case sure așezate în fața Mării ; dar ceia ce o să-i atragă atenția, mergând de la Dover,
