care sânt în mansardă. George Washington, președiii-tele glorios, luptătorul pentru libertatea țerii sale, idolul .a două continente, a dormit și a închis ochii de veci în-tr’o mansardă. De-ăsupra, povârnișul acoperemântului.
Nu există nicăiri, în America, nici chiar când este vorba de cineva care a jucat un rol, cum a fost al lui George Washington, ceia ce numim noi o casă istorică.
Niciodată, în timp de trei secole, vre-un Qolon european în America nu s’a gândit să ridice o locuință fortificată. In locul acesteia este pușca fiecăruia, vitejia lui personală inițiativa lui în a~și apăra locuința^ este pădurea nestrăbătută și pustiul din jurul locuințzi lui. Pe când plăcerea cea mai mare pe care o ai, venind în Anglia, este că te găsești necontenit într’o lume istorică, respectată cum nu se poate spune, și în ce privește clădirile, și în ce privește copacii înșii.
O să vorbesc îndată de foarte frumosul orășel Ely, înainte de toate glorios pentru catedrala sa, anglo-saxonă, anterioară descălecării Normanzilor» mai veche» prin urmare, decât secolul al Xl-lea, prefăcută apoi în biserică romană, în biserică gotică, una din cele mai fi umoase, nu numai din Anglia, dar din tot cuprinsul Europei. Dacă vine cineva în această localitate, care se găsește în apropiere de Oxford, întâlnește nu numai acea minunată biserică gotică, din nenorocire prea îngrijită — totdeauna în materie de monument istoric trebuie să aibă cineva discreția, să nu repare prea mult, prea visibil—, ci, ieșind din catedrală, livada, grădina, care este acum ca pe vremea regilor nor-xnanzi, grădină plină de flori a căror speță e aceiași pe care o cunoștea și Gulielm Cuceritorul. Pentru că se cultivă acolo și flori locale și nu se face greșeala pe care am făcut-o noi, cari am înmormântat toată grădinăria noastră veche, grădinile de sistem engles, înlocuind pe ale noastre de odinioară, ca în Moldova, unde cu greu s’au aclima-tisat florile Răsăritului; am omorât, de altfel, vechii noștri copaci și i-am înlocuit cu copaci de pepinieră, cari trăiesc
