Ani mediu, decât Longfellow; iar, atunci când a fost să des-crie viața de țară a Americei, el a preferat să imite pe Hermann și Dorothea, a lui Goelhe, în Evangelina. Iar Washington Irving a fost pasionat pentru Grenada, pentru Al-hambra și așa sq face că la Grenada este un foarte frumos otel care se numește Otelul Washington Irving.
Prin urmare, Americanul nu urăște trecutul, dar îl doare că nu-l are. Și dintr’un trecut de acum câteva decenii face un element de căpetenie în viața lui.
Când am fost la Washington, voiam să văd localitățile din împrejurimi. Avem o zi neocnpată. Dar unul din colegii miei de la Washington mi-a spus: nu, trebuie să te duci neapărat să vezi locul unde a fost bătălia cea mare dintre Nordiști și Sudiști. M!ara dus să văd acest câmp de bătălie. Pădurea de monumente e compusă din ceia ce deosebite regimente și localități au consacrat ca banale clădiri de cimitir elementelor care au luptat acolo.
Neavând ceva de arătat, neputând zice, cum zicem noi, când sântem inteligenți, străinului care vine la noi, să meargă la Curtea-de-Argeș, la mănăstirile din Moldova sau la cele din Bucovina, Americanul te duce la câmpul de bătălie de acum trei șferturi de veac sau îți recomandă să nu uiți să vezi casa lui Washington. E tot ce poate presinta, dar aceasta înseamnă iubire și pentru un trecut pe care nu-l are, pe câtă vreme Englesul trăiește în trecutul lui.
O explicație, care nu e grea, în ce privește pe Americani. Americanii sânt creatorii, printr’o viață populară, harnică, plină de risc, gata de orice sacrificiu, a unei civilisații pe care o simt adânc a lor. Ei n’âu adus, ca elemente materiale, nimic de aiurea. America nu e față de Anglia ceia-ce Constantinopolul lui Constantin-cel-Mare a fost față de Roma. Când Constantin-cel-Mare a creat Constantinopolul, el a înțeles să mute Roma acolo și a făcut ceia ce a făcut mai târziu Carol-cel-Mare, cu palatul din Aachen, când a cărat materiale din Italia. Americanii hu venit cu mânile goale, în deplină sărăcie, fără nicio zestre de acasă; zestrea
