au cumpărat totul și vor dărâma imense construcții numai pentru a permite o mai mare perspectivă.
Este o plăcere să se vadă, cu o astfel de activitate, atât de mult sens de solidaritate umană, atât de multă înțelegere pentru faptul că nimeni nu trăiește pentru sine, ci toată: lumea trăiește din societate, prin societate și, prin urmare, pentru societate. In loc să fie acolo doamne snobe ca la noi, care pradă bisericile pentru a împodobi odaia lor de culcare, în care nu pot dormi fără îngeri din secolul al XV-lea lipiți de părete, se văd averi imense cheltuite, pentru a prăda Europa în folosul museelor americane.
întrebuințez cuvântul de „pradă”, pentru că în cutare mu-seu vezi o foarte frumoasă frescă, strămutată într’un castel din Franța, precum îți indică catalogul; dar nu se zice care, pentru că probabil donatorul are intenția să mai cumpere și alte fresce.
In Anglia lucrul este cu totul altfel. Anglia este o țară, fără îndoială, făcută de Englesi, dar de multe feluri de „En-glesi”. Au fost întăiu Celții, popor de civilisație destul de înaintată; au venit apoi Romanii. Peste opera Celților și a Romanilor au venit Anglo-Saxonii, ceia ce înseamnă o a treia civilisație. Au venit apoi Danesii, cari au cucerit anume părți ale Angliei, și un nou strat, ștratul regelui Alfred, s’a adaus peste cele trei de la început. Au venit în fine Normanzii, la jumătatea secolului al Xl-lea, și au alipit b nouă civilisație. Biserica din Ely represintă, astfel, un foarte vechiu strat normand, asupra căruia se adaugă pe urmă frumuseța bolților gotice. Fiecare epocă măreștfe.
Cele două mari orașe universitare, Cambridge și Oxford, nu s’au făcut de-odată. Nimic mai interesant decât să vezi cum s’au creat orașele acestea, din care Cambridge a rămas aproape numai pentru Universitate, pe când Oxford are și un oraș modern, care face să nu vezi destul de clar liniile vechilor colegii, în parte prefăcute. Unele sânt Sri legătură cu biserica vecină, episcopală; altele a fost fundate de cutare nobil sau de cutare rege și pănă târziu, în
