și profesorii din Mexic să ție prelegeri în America. Limba spaniolă și literatura spaniolă ar ocupa, prin urmare, rangul al doilea.
In afară de aceste infiltrări culturale, datorite altor rase, totuși basa literaturii americane nu poate fi alta decât cea anglo-saXonă. Insă instituțiile, ca și felul de manifestare ale culturii, sânt adesea foarte deosebite.
Yoiu începe cu instituțiile, pentru a ajunge apoi la mijloacele de cultură: presă, literatură, conferințe. La urmă o 'să încerc o privire generală, arătând ce se desface din însăși expunerea mea și ce linii reiese din presintarea însăși a subiectului.
Încep cu școala.
Școala englesă și cea americană sânt două lucruri foarte «deosebite. Cea d’intăiu este o foarte veche instituție medievală; o instituție, înainte de toate religioasă, o învățătură parohială, de pridvor, precum a fost o bucată de vreme ți școala la noi.
Din cercetările asupra trecutului nostru școlar, știu că școala noastră primară are două origini, la care se face foarte rău că nu se gândește și astăzi. .Noi considerăm astăzi școala ca aparținând „onor. Ministeriului Instrucțiuni” ; dar la început școala nu era așa. In vremea veche erau «dascăli și foști ciobani — și am tipărit un studiu despre «cartea unuia dintre aceștia, Marin Alexandrescu, care a fost cioban în județul Buzău, a ajuns institutorși afost, cred, ți profesor la liceul din Ploești, pe la 1860-70; un om plin de 'pricepere. Odată era școala popei, sau școala învățătorului tocmit de către un sat și pe care alt sat căuta să-l atragă la dânsul, dacă-l știa vrednic. Și era bine dacă se păstra școala în legătură cu Biserica și în legătură cu voința salului, iar nu, ca astăzi, când un sat este silit să primească un învățător pe care nu-l știe ori nu-l vrjea.
In Ardeal, înainte de unire, era obiceiul ca și învățătorul ți preotul să fie numiți de săteni; învățătorul trebuia să
