foarte vechi culturi. Universitatea americană, este pentru. orice cetățean american. Aceasta nu înseamnă că toate Universitățile din America sânt de o potrivă. Ele nu sânt,, în genere, de Stat, ci particulare. Una, foarte veche, de prin 1770, era copia Universității englese, De atunci s’a schimbat foarte mult. Și Universități se formează în fiecare moment; Un băiat, emigrant român, mi-a pus, în-tr’un rând, cu mândrie de American,. întrebarea: Câte Universități aveți d-voastră? I-am răspuns: Noi avem, pentru o țară de mai puțin de douăzeci de milioane,patru Universități și au ni trebuie mai multe D-voastră vă trebuie, fiindcă aveți o sută douăzeci de milioane de locuitori, cel mult douăzeci de universități compecte.
Răspunsul acesta însă, pentru America nu e bun, fiindcă fiecare Stat trăiește de la sine șl fiindcă în același loc poate sa fie o Universitate a Statului, una a orașului, Una a unei fundațiuni particula^ una a unui Ordin religios, o Universitate albă, o Universitate neagră,—roșie încă nu—: negrii au un oarecare număr de Universități, cu un rector negru, cu un decan negru; în aceste Universități albii nu st duc, precum nici negrii nu se duc la Universitățile albe.
In ce privește deosebirea de rasă, nu vă pot spune totul, dar deosebirea e așa de pronunțată cum nu ni dăm sama. Pe acolo nu se vorbește de numerus clausus, pentru că este și o imposibilitate constituțională și una ideologică; dar cu toate acestea în practică este ceva asămănător: se duce cineva la o Universitate și vrea să se înscrie ca student. I se poate răspunde: îmi pare foarte rău, dar s’au împlinit locurile: nu mai putem să primim pe nimeni; nu mai avem odăi la îndemână. Este un spirit de castă foarte pronunțat. In cutare Universitate merg mai mult burgnesi bogați, într’alta nu se primesc fete, pe când aiurea sânt și băieți și fete.
Am yorbit în altă conferință de luxul extraordinar al acestor Universități. Niciodată studentul din Anglia n’ar
