putea sâ viseze așa ceva. Ce bogăție de flori, de elemente artistice, împrumutate de la toate civilisațiile! Cu mâncarea o duc ceva mai slab. Americanul mănâncă foarte puțin. Când te va pofti cineva la masă la Universitatea americană, e bine să fi mâncat puțin înainte.
In Universitatea americană, scopul principal este să se creeze un cetățean, și nu o anumită categorie de cetățeni Așa încât cetățeanul acesta nu vine liumai decât pentru examen și pentru titluri; sânt unii cari se mulțumesc că au .avut un an. de Universitate. Căci Univer-iatea este foarte prețuită. Când spune un fabricant de galoși că a fost un an la Universitatea din Princeton, sau când îți spune un fabricant de scaune că a trecut câteva semestre la Universitatea din Yale, acesta constituie totdeauna pentru dânsul un titlu de superioritate. Se întâmplă că face un semestru, se întoarce acasă o bucată de vreme, ajută pe părintele sau la întreprinderea lui și se întoarce din nou la Universitate.
In general, la Universitatea americană ss cere muncă, foarte multă muncă. Munca personală în bibliotecă. N’am văzut în Anglia interiorul bibliotecilor la disposiția studenților; pe când în America, dacă te duci între cărți, găsești mereu studenți și studente. De obiceiu nu sânt pă-rechi, pentru că au. bună cuviință și nu întrebuințează rafturile și culoarele bibliotecei pentru scopuri foarte poetice, dacă voiți, și foarte plăcute, dar care Tiu au nimic a face cu vechile ediții și nici cu tratatele de erudiție. Pe studenții americani îi vezi pregătind lucrări; trebuie să asiste la cursuri, căci, nltfel, sânt poftiți să nu mai vie. Trebuie să facă lucrări în fiecare lună, fiindcă profesorii sânt mulți, așa încât fiecare student are un profesor pe cap; n’are ce face și trebuie să învețe. Studentul nostru este foarte adesea ori necunoscut ca nume profesorului; aceasta nu se poate într’o Universitate americană, unde profesorul știe și numele de bQtez al studentului, cum, de alminteri, și în Anglia se întrebuințează nume de botez, fără „domn”.
