este foarte ilustrată. Cel d’intăiu lucru care. preocupă pe un reporter este să ia portretele persoanelor cu vază. Dar, dacă ți-a luat portretul, să nu te aștepți că o să ți-l publice gazeta. II publică dacă o interesează, dacă nu, nu publică.
Chiar dacă ai obținea intervenția consulului României -sau a cuiva de la Legație, rugând să-ți puie portretul în ga-.zetă, nu ți-l pune. D-ta, dacă dorești să figurezi într’o gazetă americană, trebuie să fii foarte politicos cu reporterii, persoane cate habar n’au une ori de subiectul pe ca-re-l tratează. Reporterul îți pune întrebări din cele mai neașteptate. Am fost întrebat dacă prefer rochiile lungi sau cele scurte. Am spus: în familie le prefer cât de lungi; pentru rest nu mă pronunț. Trebuie să răspunzi la toate întrebările, căci altfel reporterul se supără, și trebuie să fii curtenitor. Reporterul îți vinde articolul asociațiilor. Șî, atunci, același articol trece la o mulțime de gazete. Omul e proprietar și al fotografiei și al articolului pănă la sfârșit.
In foile americane poți găsi lucrurile cele mai neașteptate. De pildă, dacă divorțează o persoană cunoscută, o să găsești imediat fotografiile pacienților, motivele pentru care s’a făcut divorțul, cuvintele ce și le spuneau soții între dânșii: sau, de pildă, când a plecat ministrul Davilla în concediu s’a spus— ceia ce cred că este adevărat, date fiind înfățișarea, amabilitatea și spiritul d-lui Davilla — că în anumite cercuri feminine din Washington plecarea a fost socotită ca un fel de nenorocire locală, națională. In alt număr de gazetă se spunea că persoanele feminine care apreciau înainte pe ambasadorul Mexicului -au tfecut de partea ministrului României, că România a biruit cu desăvârșire Mexicul.
Numerele de Duminecă sânt și aici bine făcute, unele dintre dânsele foarte frumos ilustrate. Articolele de știință populară sânt admirabil presintate. Numărul de Duminecă este astfel cu totul altfel decât cele din cursul săptămânii.
Informațiunea nu și-
