Pagină:Nicolae Iorga - America și românii din America.djvu/35

Această pagină nu a fost verificată

barbă din New-York și o pălărie prea mare se cere a fi sacrificată de cine nu vrea să atragă atenția, A copiilor în rândul întăiu, — dar și ei au așa de mult de lucru! După geamurile perfect egale fiecare e visibil la opera lui: de mii de ori toată ziua aceiași persoană la același lucru face același gest.

Am văzut un cerșitor, unul singur. Un tânăr orb, bine îmbrăcat, care cânta. încolo pentru oricine e ceva de făcut. In aceste multiple rosturi voința omenească în orice timp află resortul care o așteaptă,

„Avem cea mai bună rețea telefonică de pe lume.” Se poate vorbi în câteva minute cu Parisul și Madridul, „Se da o deosebită atenție legăturilor internaționale.” — „E scump”. — „Nu. Pentru că se cruță timpul. Și apoi casele care-l întrebuințează au „coduri” care resumă frase întregi, întregi situații într’un singur cuvânt”.

In schimb vechii Olandesi ca și noii imigranți au introdus lungimea tocmelelor, In țara iute conversațiile ajung nesfârșite; ele pot fi reluate în fiecare moment. E atâta idolatrie a ocupației încât, când nu este, ea se inventează.

Prin cartierele „orașului de jos”. Aici caracterul provisoriu al elementelor polietnice din care se compune populația e și mai evident. Vezi unde a căzut și a poposit fiecare. Cartiere evreiești presintă restaurante românești, ruso-românești, cu firme cum e „Carmen-Silva” și reclame de mititei; alături Italienii iși afișează societățile de ajutor mutual, magazinele lor de uleiu. O întreagă stradă e prinsă de Chinesi, cari-și expun fabricatele exotice, stofe de mătasă în colori vii cu delicate broderii, nuci obiecte de fildeș, lucruri de metal, de o fabricație indigenă mai mult decât dubioasă; se vând reviste chino-americane. In piețe e o fierbere neogoită și murdăriile se adună, se calcă în picioare, se frământă cu zăpada pe care nimeni