In acest mediu, la țară, între ferme ca acelea de unde a pornit însăși lupta de libertate, silințile de întemeiere, s’a făcut Capitala.
2. Washington.
Iat’o așa cum au voit-o seninii, binecuvântații ideologi. Nu un campament de horde venite pentru câștig, ci un calm lucru de bună socoteală, în necontenită comuniune cu natura. Operă chibzuită, făcută cu plan, executată cu multă răbdare, apărată de invasii, ținută la o parte de fluctuații. Mai mult decât atâta: oasă de liniște în mijlocul luptelor politice și sociale. Căci locuitorii nu votează. Nu votează, dar au pentru o jumătate de milion de oameni două Universități. Oraș simbolic de credință și de imitate, întrupare eternă a ideii generatoare, păstrător vrednic al numelui venerat al ctitorului, sanctuariu al sfântului invisibil al cărui spirit purificator și conciliator se simte însă în toate.
O clară minte francesă a dat, acum o sută de ani, planul armonios, complect, deschis inițiativelor înțelepte, creșterilor normale. Ca tip al casei, nici căsuța burghesă a Olandesului, nici wigwamul fermierului improvisat, nici cutiuța în ruină a doua zi după isprăvire a muncitorului adus cu hurta ca sclav european al mașinii americane. Vechea Eladă și-a împrumutat templul, cu senine-frontoane și coloane albe. Luminoase zidiri se inspiră numai de la preocupații de zimbitoare conveniență. E un bun lăcaș pentru înțelepții câțiva cari ajung în fruntea zecilor de milioane. Aici gândirea are orizont și inspirație.
Ca pentru a îndeplini impresia, a nins. Ca în Suedia zăpada se păstrează largă, albă. De-asupra un cer albastru, ca acela care domină cugetarea. Liniștit, cu copiii de mână, lumea se primbla dimineața.
Aceasta e adevăr, dar adevăr de Duminecă dimineață; în parte și ilusie.
