Pagină:Nicolae Iorga - America și românii din America.djvu/87

Această pagină nu a fost verificată

Aceștia sânt vre-o opt familii. Totuși părintele Holdăr» li-â clădit o frhmOasă biserică de cărămidă roșie aparentă», unde se face slujba din când în când; icoane de un interesant stil naiV; dedesupt e o Sală d& adunare, cam părăsită. Presbiteriul e ocupat, în lipsa preotului permanent, de-o familie de muncitori români, chiriași. Bărbatul, care a> trudit toată noaptea, doarme, cheîâ nio dă femeia, din părțile Albei-Iulii, adusă aici abia de doi ani; albă, fragedă, o podoabă a câmpiilor1 noastre, mutată în aceste aspre locuri de muncă. Nu știe de ce a venit, nh știe dacă-i place, nu știe dacă se va putea întoarce. I-i frică de noi și de-dânsa singură. Crește în această pustietate îhtăiul ei copilaș

Orașul Vecin, Warren, e foarte frumos, de și numai puțin mai mare decât eelalt Acum douăzeci de ani, ni spune părintele Ilie Pop, fost la Ludoș, în casa primitoare a căruia găsim mâncările de aeasă și o gustoasă mămăligă cu brânză, aici nu era decât o localitate de retragere, o colecție de vile. Apoi fabricile au venit, oțelăriile, învinse-întăiu, învingând pe urmă, noua clădire lângă ruina veche. Și odată Cu ele muncitorii, aceia cari îșî ard obrajii,» rămași veșnic pecetluiți cu aprinsa marcă a lui Vulcan, înaintea vălurilor de metal alb de topire, pe care-l fac, îL aleg, îl aruncă în forme, câștigând și pănă la 30 de dolari zi. Sânt de toate neamuri!^, cu voia de a-și numi șP străzile: Italienii âu „Bella vista”, noi „București”, și „România”.

Mergem la bisericuța foarte bine îngrijită. Câțiva oameni sânt adunați .acolo: Făgărășeni, Arădani, cele două feluri de Români mai des represintați în aceste locuri. Li vorbesc de primăvara pare izbucnește subit, ca din-tr’un cuptor nevăzut — E frumoasă primăvara în țară.— E frumoasă oriunde. — E bine în țară. — Oriunde muncește cineva, e bine. Așa vorbesc femeile. Bărbații au gă-r-sit formula perfectă a ceia ce se cere de la dânșii r „Aici fc o țară de rupt oasele”.