Pagină:Nicolae Iorga - America și românii din America.djvu/99

Această pagină a fost verificată

NOTE DE DRUM

Highmore, un frumos și necunoscut Soffany († 1810) și alături de dânșii imitatori americani din epoca luptei pentru libertate: Adams, Grilbert Stuart, Sully, aproape pe același nivel cu învățătorii: apoi întreaga școală de excelenți peisagiști, până la modernii Hawtnorne, Duveneck și Mary Cassatt[1].

O seară de zări portocalii pe care le taie ca o trăsătură, de bastard pe o glorioasă stemă o imensă dungă de fum negru; în față o mare clădire de comerț e îmbrăcată întreagă într’o dulce lumină roșă pe care o străbate de sus în jos ca un brâu de pietre scumpe linia multicoloră, în veșnică mișcare, a reclamei.

A doua zi norii groși vestesc o ploaie de primăvară, deasă, dar scurtă. Trecem superbul pod pentru o raită în Canada.

Paza e strictă din partea Statelor-Unite, care se feresc și de băuturi și de emigranți. Alți agenți, tot așa de corecți în distinsa lor eleganță, cercetează din partea Canadei.

La capăt e un orășel de provincie engles. Case mici, de aceiași factură ca dincolo, dar de obiceiu din cărămidă, tăpșane de verdeață și parcuri care încep a înverzi, spațiu și liniște. Cinci orașe de graniță, de câtva timp un paradis pentru contrabanda băuturilor, au o populație de șaizeci de mii de locuitori.

Limba englesă domnește și aici, cu același accent american, care se pierde în interior. Dar firmele, numele fran-cese nu lipsesc. Spitalul e și Hotel Dieu. O doamnă unguroaică anunță în franțuzește școala ei de musică. La depositele de ziare titlurile marilor periodice sânt La Presse, Le Droit, Le Soleil, al revistelor: Le Samedi, La Revue Populaire; ele sosesc răpede din Montreal, unul din cele

  1. V. și excelentul, luxosul catalog: „The Detroit Institute of Arts, paintings and sculptures illustrated, MCMXCVII“.