de niciuna, nici când era, într’un rând, secretai? al represintantului Franciei la Veneția și-i făcea rapoartele, ceia ce este datoria secretarului, numai cât, pe când secretarul nu trebuie să o spună, el a spus-o și a trebuit să plece și de acolo, trăind pe urmă și pe sama unor anumite persoane feminine.
Aceasta era Geneva, și au fost acolo intervenții militate supt vechiul regim frances, ca și o intervenție militară a regelui Sardiniei, fostul duce de Savoia, care de atâtea ori dorise- să anexeze Geneva la Statele sale, fiindcă lupta aceasta producea o stare de anarhie primejdioasă pentru toți vecinii.
In Geneva era deci o stare de revoluție, numai cât starea aceasta revoluționară din Geneva nu avea, nici ea, nimic a face cu felul de a gândi al Franciei anterevoluționare și cu tendin-țile Revoluției francese. Francesii n’au fost chemați la Geneva; ei au venit într’un anume moment, dar venirea acestor catolici, a acestor oameni de purtări mai libere, a acestor „stricați“,
