pleacă, o anumită stare de spirit contemporană, care nu este numai la unii: la aceia este în stare de voluptate continuă a călcării pe creștetul învinșilor, dar la alții dăinuește în stare latentă.
Iarăși nu vreau să spun nume și nu vreau să mă ating de nicio nenorocire, de niciuna din nenorocirile umane, dorind din toată inima noastră ca acei cari acum nu mai au un Stat și cu cari am avut atâtea bune legături de prietenie să ajungă din nou la stăpânirea Statului lor național, in margenile sănătoase ale naționalității, care acelea sunt cele mai bune, afară de elementele de infiltrație care nu se pot satisface, pentru că s’ar ajunge la cea mai bizară hartă a Europei. Dar eu îmi aduc aminte de două lucruri: de o cerere de colonii care a plecat din Polonia și de dorința unei flote de războiu pe Mare. Cum am obiceiul de a manifesta liber părerile mele, totdeauna am fost împotriva unor astfel de aspirații. Coloniile se sprijină pe multe greșeli și vor aduce cândva foarte grele situații, pe care numai cine cetește anumite reviste și cărți le vede pregătindu-se. Nu există pe lume nicio singură colonie care să fie într’adevăr liniștită
