lor splendide, cari, când s’au găsit înaintea unei infanterii bine înarmate și înaintea unor trupe cu tunuri, s’au împrăștiat ca puii de potârniche, dar evident că buletinul lui Napoleon despre a* ceastă luptă a fost de un efect extraordinar.
Expediția următoare, din Siria, este o întreprindere nebună, care nu putea să aibă niciun sens, chiar dacă Bonaparte voia să ajungă prin Siria în Anatolia și de acolo la Constantinopol.
Totul este o acțiune personală, dar acesta nu este imperialism, Imperialismul se face împotriva unei națiuni și în folosul unui Stat, pe când aici este opera unui am de aparență entusia-stă, dar foarte chibzuit, care caută mijlocul prin care să impună celor de acasă și să-și capete o situație pe care, amestecat în viața politică de acasă, n’ar fi găsit-o nici odată.
Până la întoarcerea lui Bonaparte din Egipt, care a fost sosirea unui dezertor, care și-a părăsit trupele acolo, după ce a asistat la distrugerea flotei sale, întrebându-
