Pagină:Nicolae Iorga - Desvoltarea imperialismului contemporan partea I.djvu/227

Această pagină nu a fost verificată

Mai târziu, în 1798, generalul Championnet va face a ce laș lucru la Neapole. Acolo, lazzaronii cheiurilor se ridicaseră cu doi șefi, dintre cari unul se chema Mihai cel Nebun, și, într’o bună dimineață, ei s’au trezit în bătaia tunurilor francese. Napoletanii s’au găsit înaintea unei Republice asemenea cu cele ligură, cisalpină, pe câteva luni. Pănă la răsbunarea regelui, a funcționat aici o republică „partenopeană“, a vechii Parthenope. Generalii comandau pretutindeni, făceau deposite de muniții și de hrană, și armatele treceau ca prin teritoriul lor propriu.

Ca să se înțeleagă aceste prefaceri nu ajung capriciile comandanților. Directoriul era un guvern al oamenilor din dreapta. Barras, care fusese și prin India pe vremuri și care i-a spus lui Bonaparte să nu facă expediția în Egipt, pentru că India nu represintă mare lucru, — și expediția lui Bonaparte în Egipt și Siria era în legătură cu un plan indian, — fusese marchis al vechiului regim, Sieyes era un fost abate.