o dea și n’a dat-o, aceasta fiind una din căușele pentru care războiul, după trecere de câteva luni de zile, a reînceput. Bonaparte avu în vedere, atunci, în 1803, să reiea visul Republicii de odinioară, debarcarea în Anglia. La Boulogne se adunaseră puteri formidabile, deși încă până acum este întrebai ea dacă era numai o amenințare sau într’adevăr ar fi îndrăznit a trece Canalul.
Dar, acum, după a treia campanie a marelui conducător de oștiri, în 1805, bătălia de la Austerlitz și pacea de la Pojon, stăpânul Franciei trecuse peste fă-găduiala făcută și a încercat să creeze, nu în folosul Franciei, ci îr. sensul sistemului său, o altă ordine de lucruri și în Germania. Pentru că de acum înainte nu mai este nici Franța, nici chiar el personal; ci este ideia lui, sistemul pe care el l-a format; acum, acesta îl stăpânește pe dânsul; îl domină, îl tiranisează. S’au început împărțirile în Germania: feude bisericești s’au dat unora și altora.
