Pagină:Nicolae Iorga - Desvoltarea imperialismului contemporan partea I.djvu/50

Această pagină nu a fost verificată

elemente d’imprejur. Eu nu văd în această pretenție de a hotărî cine va fi Papa ceva care ar întrece drepturile vechi ale „patriciului" chiar, căci între a numi un Papă și a-l confirma atunci când este contestat de alții, cum a făcut Carol înainte de anul 800, deosebirea nu este prea mare. Țineam ca ideia pe care o puteți avea, după ce se spune în acest curs despre imperialismul lui Carol-cel-Mare, să fie întreagă.

Am spus că toți împărații de după Carol, Carolingieni, Ottonieni, din Casa de Franconia, din cea de Saxonia, de Suabia, toți împărații aceștia până la sfârșitul evului mediu au aceiași noțiune despre Imperiu. Noțiunea imperială nu s’a schimbat ; ea nu cuprinde numai o autoritate religioasă, ca și cum din partea Bisericii romane s’ar fi dat singura misiune de a aduce la Creștinătate, și la un anume tip de creștinătate, singurul care este recunoscut în Roma, pe acei cari n’au crezut în Hristos ori n’au crezut