343
5
Acolo[1] « se păstrează un grad uimitor de înalt al civilizației ». Pe la 750 se decretează o lex romana curiensis « adausă » până la Carol-cel-Mare, care o suprimă[2].
Când monarhia bisericească a lui Carol-cel-Mare dispăru, se încercă noua vieață locală prin însuși markgraful germanic așezat acolo, un Burcard, care se răscoală la începutul secolului al X-lea[3].
Dar ordinea feudală nu-l scade pe episcop, ci el se așează în fruntea marilor seniori. In secolul al XII-lea (1170) e prinț de Imperiu[4]. Când, în al XIV-lea, se va face o ligă contra lui, el va întră în ea. Și peste două veacuri marele rol jucat de Matei Schinner, care se intitulează pe moneta ce bate[5] « episcopus sed[i]um Prc. et Co[ire] », trebuie pus alături de aceste tradiții dela începutul evului mediu. Faptul că episcopul de Cuera își întinde și azi jurisdicția, nu numai asupra teritoriului ladin, și odată ladin, până la Glarus, dar și până la Zürich, dovedește ce solide au fost fundamentele acestei așezări politico-religioase. El cârmuiește și pe catolicii din principatul de Lichtenstein, a cărui capitală, Vaduz, poartă, cum vom vedea, un nume « ladin »[6].
Se recunoaște că principatul acesta (de la 1719, prin decret imperial), un vechiu comitat, trecut la mulți domni, până la cei stirieni cari i-au dat numele, deci o a treia Domnie, pe lângă a episcopului, a abatelui dela Disentis, — și acestuia îi răspunde stăreția episcopală a Muntenegrului, altă Romanie —, era romanic, la Vaduz chiar, la Samina, la Gavadura, încă în secolul al XVII-lea[7]. Intreaga organizație populară, sprijinită pe alegere, s’a păstrat și până astăzi.
- ↑ V. Galiardi, Histoire de la Suisse, I, p. 43.
- ↑ Ibid., p. 44.
- ↑ Ibid., p. 51.
- ↑ Enciclopedia Britanică, VI, p. 654; XII, p. 609.
- ↑ Ibid., p. 271.
- ↑ Ca izvoare principale, pe care nu le am la îndemână, se citează: Conradin von Moor, Geschichte von Curraetien, 2 vol., Cuera, 1870—1874; P. C. von Planta (ladin), Verfassungsgeschichte der Stadt Cur im Mittelalter, Cuera, 1879; Geschichte von Graubünden, Berna, 1892. Mai ales Codex diplomaticus Rhaetiae, 5 vol., Cuera, 1848—1886, și Fossati, Codice diplomatico della Rezia, Como, 1901.
- ↑ Enciclopedia Britanică, XVI, p. 592. E interesant că la Cuera s’a scris istoria principatului (P. Kaiser, Geschichte des Fürstentums Lichtenstein, 1847).
