tot nimbul de vechime sfântă. Un arhitect oarecare a adaus, a dres, a văpsit, a unit gândul său cu gândul strămoșilor, ctitoria listelor de subscripții cu ctitoria mărețului Voevod, și astăzi numai frânturile de zid vechiu lângă noua clădire împopoțonată amintesc cu adevărat ceia ce s’a dus, în afară de urme de care numai un bun cunoscător și un suflet pios au voie să se atingă pentru a li asigura mai bine păstrarea.
În încăperile vechii gări începe a funcționa o școală de agricultură de gradul al doilea și de grădinărie, căreia i s’a cedat un întins teren. Elevii în haine de uniformă sau în haine de țară, feciori de țărani, meniți să conducă, apoi, ca vechili, vătavi, munca la câmp a țăranilor, ard bălăriile, înfig pentru întăia oară săpile în păragină. În grajd boii voinici așteaptă ploile de toamnă pentru a trage brazda începutului. Și sămănăturile ce se vor ridica de aice nu vor fi singure, ci vor trezi atâtea altele, făcute cu socoteală și știință, în lungul și latul României, care se trezește la o nouă viață economică, la o nouă civilisație și putere.
2. Părți râmnicene.
Știe oare d-na Fințescu de la Valea Călugărească (Prahova) ce frumoasă zidire veche, de la bătrânul Belu, stăpânește la via ei? Dacă știe, s’o păstreze așa, neschimbată. Cu zidul înalt care o încunjură, cu stâlpii de la poartă înfățișând balauri păzitori, cu șirul căsuțelor din dreapta care păstrează profiluri delicate, cu partea mai veche a încăperilor din fund.
Mai departe în câmp biserica părăsită, ruinată arde de soare și se umezește de ploi. Totuși se păstrează urme de pictură, însemnări de altar. Satul, plin de vile bogate, ar putea lotuși s’o ocrotească,
