s’au făcut noi studii pentru planuri, de oarece planurile vechi erau concepute pentru un azil de 500 alienați, iar acum se dovedeà prezența unui număr aproape dublu de bolnavi în ospiciu. De altă parte nouile progrese ale științei impuneau multe modificări. Pentru a evità cheltueli superflue, cu toate lucrările acestea s’a însărcinat chiar Ministerul de interne, cu care e strâns legat serviciul sanitar.
Arhitectul Ministerului de Interne, d-l Gr. Călinescu, a fost, cum erà și logic, însărcinat cu chestiunea planurilor. Având în construcție mai multe spitale, d-sa se familiarizase cu acest gen de arhitectură. De altă parte în fiecare vacanță, făcusem călătorii de studii la ospiciile similare noui și sistematice din străinătate, și aveam aduse planuri dela admirabilele azile: Mauer-Oehling (Austria), Engelfing (Muenich), Ville Evrard (Franța), am Steinhoff, (lângă Viena), Grenoble, Collegno (Torino), etc. Din toate aceste, am compilat, împreună cu d-l arhitect Gr. Călinescu, tipurile cele mai bune pentru țara noastră, spre a fi apoi imediat adaptate și complectate, după nevoile ospiciului nostru și ultimele perfecționări aduse de progresele artei.
Planurile, astfel întocmite, au primit aprobarea Consiliului technic superior.
Toate aceste lucrări fiind gata, am fost autorizați de bunavoința d-lui Ministru de Interne G. Gr. Cantacuzino, a elaborà legea specială pentru clădirea unui ospiciu de alienați cu 1000 paturi, lângă București, care lege a fost votată la începutul anului 1906 și imediat apoi s’a și publicat darea în întreprindere, prin licitație publică, la Direcția Generală a Serviciului Sanitar. Dintre casele ofertante, cea mai avantagioasă propu-
