Pagină:Numiri etnice la Aromâni.pdf/14

Această pagină nu a fost verificată

13 NUMIRI ETNICE LA AROMÂNI 143


aromânească, devin locuri virminoase (regiuni viermenoase), nesigure din pricina prădărilor la cari sunt expuși, a nesiguranței sau din alte întemeiate cuvinte. Ca punte comune ale Arbânașilor cu Aromânii semnalăm și urmă­toarele: Asemănarea dintre casele Arbănașilor cu ale Aromânilor. «Casele lor (Arbănașilor) sunt de piatră, de obiceiu cu înalt cat, cu ferestre mici și intrări și cu uși grele. . . . Fiecare casă are o grădină mare și-i îngrădită cu un gard înalt de piatră. Orice casă este prevăzută în genere din timpuri vechi cu o mică întăritură. Dintre casele arbânășești cele mai mari și mai frumos construite sunt acelea, care aparțineau însemnaților boieri români, ale Brâncovenilor, ale lui Triandafil Cantacuzino, ale Brătienilor și ale lui Ior­dan Filipescu».* Tot la fel sunt casele aromânești, mari de piatră, și mai toate cu caturi, cu nelipsite grădini, împrejmuite cu garduri de piatră și cu întărituri. Ocupațiunea Arbănașilor, păstoritul, arată deasemenea că n-au fost dintre Albanejii cari au împlut Peninsula Balcanică și nici Greci, ci Vlahi Sărăcăciani din Epir, adică aromâni grecizați.* «Când veniră de prin Albania, ne spune d-l Gheorghief, se ocupau mai ales cu vitele și cu comerciul vitelor, îndeletnicire ce au păstrat-o și o consideră și până astăzi respectabilă parte dintre ei. Mai târziu ei deveniră aproape cu toții negustori, dedându-se unui comerț întins și felurit, nu numai în granițele imperiului turcesc, «dar și în străinătate», însușiri deasemenea inerente Aromânilor. Apoi situația politică a Arbănașilor, cu anumite privilegii din partea Sultanului, semăna cu cea a Aromânilor din timpul Turciei. Numele obișnuite sunt cele uzitate și de Români. Așa: Nicu, Thanu, Zotu, Stamu, Muciu (Mutsos), Todor, Lecu, (Leco), Nicolița (p. 107) diminutiv de la Nicola, ca Ioniță de la Ion, Smuciot (pag. 105), Muleța (pag. 111 ). Fără îndoială că avem a face cu o puternică seminție de Sărăcăciani din regiunea Epirului nordic sau a Albaniei sudice, așezați aci ca ciobani, atrași fiind de anumite foloase păstorești. Despre acești sărăcăciani vorbim noi mai jos.

1) Gheorghief, loc. cit., pag. 87. 2) Vezi mai jos despre Sărăcăciani. 3) Loc. cit. pag. 89.

www.digibuc.ro