18 PERICLE PAPAHAGI 148
Aromâni naționaliști, produs al liceului român din Bitule, au reușit să înnobileze numirea de Fârșerot, prin întrebuințarea deasă a acestui nume în diferite scrieri, cu înțelesul bun, desemnând această însemnată ramură de Aromâni cu însușiri răsboinice, alese și fără seamăn, în toată Peninsula Balcanică. Poporul fârșerotesc, cu toate acestea, simplu și incult, îl respinge ca termen injurios. Că numirea de Sărăcăciani le-a fost dată de Aromâni, nu trebuie să ne îndoim deloc, după cum reiese din origina acestui cuvânt de la sarică, nume românesc și obișnuit numai la Români, cât e Peninsula Balcanică de întinsă. Nici Grecii, nici Bulgarii și nici un alt popor nu poartă sarica. De la sarică s-a format sâricàt, adică cel îmbrăcat cu sarica pentru ca de la sâricàt cu sufixul -ian exprimând proveniența lui Sărăcăcian, să se formeze Săricăcian și apoi, datorită armoniei vocalice, să se formeze și Sărăcăcian, iar din această formă aromânească, de Sărăcăcian, au rezultat formele grecești ce le întâmpinăm mai ales în literatura poporană Saracacèaneǐ, etc. Grecii neputând rosti pe «ă», tot așa după cum de la numele satului Ducat, zis la pl. Ducàți, s-a făcut Ducăcani, locuitori ai satului Ducați, iar de la Fètița a rezultat Fetičani, etc. In ce privește prefacerea lui t în č dinaintea sufixului ian am avea acelaș caz ca și în prefacerea lui t sau ț în č a lui c în č, a lui z în j, a lui l în l’, a lui n în ń, etc. când urmează sufixul -iat : Biata -Blăceat, (citește: Blăčát), Furca-Furceat, (citește: Furčát), pe lângă forma mai nouă Furkǐat; Breaza-Brâjàt; Băeasa-Bâișát; Privole- Privul'ǐát; Sămărina > Sămărńàt (Sârmăńàt) , etc. Nu-i însă cu neputință și o derivare a lui Sărăcăcian, Săricăcean drept de la sarică, prin ajutorul sufixului-čan, ca în Grébine > Gribinčàn·, Părleap-Părlipčan, Mocrean-Mocrinčan, etc. sufix desprins de la forme ca Gribiniți > Gribin(i)cian, etc. unde acest sufix este normal desvoltat.
- CĂRĂCĂCIANI
Pe lângă numirea de Sărăcăciani, aceștia mai sunt numiți de străini, de ne-Aromâni, mai ales de Slavi, și Cârăcâciani sau Caracaciani. Această numire derivă, fără umbră de îndoeală, de la cuvântul turcesc cara «negru» și Sărăcăciani, adică «Sărăcăcianii cei negri». S-a zis Cara-Sărăcăciani și apoi a fost prescurtat, din pricina lungimei prea mari a cuvântului, și deci a greutății rostirei lui, așa că din Cara- (Sără)căciani s-a redus la Caracaciani sau Cărăcăciani.
www.digibuc.ro
