19 NUMIRI ETNICE LA AROMÂNI 149
Ce a contribuit ca să fie numiți cu termenul de «negru» Sărăcăcianii? Neapărat aceleași considerațiuni pentru cari au fost numiți Românii în genere «negri» de unele popoare cu cari au venit în atingere în trecut; cred că nu-i prea mare nevoie de documentat aceasta. Se știe cum Turcii au numit pe Românii din Muntenia și Caraiflac, adică «Români-Negri», de la turcescul cara «negru» și iflac «Valach, Român»; iar pe cei din Moldova Cara-Bogdan, de la cara «negru» și Bogdan «domn al Moldovei (Hasdeu, Ist. critică I, pag. 107), și tot așa s-a numit de Greci Μανρο-Βλαχία «România-Neagră», Μανρο-Βλάχοι «Români Negri», nume, care la Slavi apare sub forma de Morlachi (Valachi negri), numire ce, desigur, vine de la grecescul Μαυροβλάχος, după cum constă de mult învățatul Jireček: «Morlachen, welches Wort aus Maurovlach «schwarzer Wlache, entstanden ist». Nu stăruesc și asupra diferitelor considerațiuni ce au contribuit la darea acestui epitet Românilor în cursul veacurilor. Neapărat anumite însușiri sufletești, anumite virtuți răsboinice vor fi contribuit pe de o parte la aceasta, știut fiind pe de oparte, că la Turci care se întrebuințează cu înțelesul de ceva «viteaz», «grozav», «strașnic», iar pe de alta că termenul de «negru», la popoarele balcanice, nu se anină pe lângă un nume care arată totdeauna culoarea persoanei, ci și grozăvia și strășnicia aceleia. Așa Caraghiorgevicii înseamnă, după Turci, Ghiorgevicii cei grozavi, cei viteji, după cum la neogreci Mavro-Mihali, este Mihai cel grozav și tot așa va fi fost și «Negru-Vodă» la Români, sau «Țirni» la Slavi. Cu drept cuvânt deci înclinăm a crede că acestei prime considerațiuni este, mai cu seamă, a se atribui Daco-Românilor porecla de care, dat fiind spiritul lor de vitejie din trecut, pe care nu odată l-au pus la încercare Osmanii. O a doua considerațiune va fi fost aspectul înfățișat de pământul locuit de Români. Așa că Mavrovlahia poate fi și Valahia cea neagră, după aspectul negru al pământului, mai ales când e acoperit de păduri virgine, întunecate (cfr. Munte-negru, cara-orman, = pădurea-neagră) etc.* O a treia considerațiune va fi fost portul negru al Românilor La Cărăcâciani, fără îndoeală, a contribuit această din urmă considerațiune. Și aceasta nu pentru că Sărăcăcianii n-ar fi meritat calificativul de «cara» cu înțelesul de «viteaz», Nu! căci și ei sunt dintre cei mai bravi
- - Un «Munte-laiu» este și în Pind la Aminciu (Mețova), munte păduros, cu
aspect negru din depărtare.
www.digibuc.ro
