30 PERICLE PAPAHAGI 160
203), în care, din pricina următorului sunet șuerător ș, s-a păstrat și caracterul palatal al lui č, fapt care vorbește deasemenea despre vechimea cuvântului aromânesc. Fără îndoeală că avem a face cu un cuvânt traco-dac, cum arată păstrarea aceluiaș cuvânt în daco-românul Cerna, numele râului din regiunea vechiului Tsierna, apoi Cerneți, etc. Părerea că ar putea fi dintr-o formă slavă cu rădăcina țărnu, țărna «negru», trebuește exclusă pentru Aromâna, căci, într-un asemenea caz, ar fi sunat aromânește curat Țârneși, neavând niciun alt exemplu în care slavul ț să devină aromânește č, chiar în condițiunile arătate mai sus. Aromânii au de altfel cuvinte în cari vine și sl. țârnu, așa e Țârna, numele râului Țârnareca, care curge pe câmpia Bitulei, și altele. Credem, deci, că Cirmeși, nelămurit de d-l G. Weigand, în Iahresbericht etc. XXI-XXII, 1919, pag. 62 (No. 70), este clarificat. Cirneșǐ, în loc de Cerneșǐ, este regulat la Aromâni, în limba cărora orice e neintonat devine i. Greșit deci este redat de d-l Weigand la locul citat sub forma de Cerneți. Eși din Cirneși, după cum vede oricine, nu-i sufixul bulgăresc (!) eș, cum crede d-l Weigand, ci-i forma plurală de la Cirnès, rezultată din terminațiunea singulară es, ca pl. meși din mes, ca pl. Arbinéși din Arbines, ca Șeși din Șes, etc.
FRÎNCU
Și cuvântul Frîncu, după cum vom vedea, este important. Sub Frîncu Aromânii înțeleg în genere pe Francezi și apoi pe toți apusenii, pe care-i confundă cu Francezii. Orice european, pentru Aromâni este Frîncu. Cam acelaș lucru ce să înțălege la Daco-Români prin termenul de «Neamț». Iar frînțescu și frîncu (ca adj.) are aceleași accepțiuni ca și «nemțesc» la Daco-Români. Arom.:poartă frînțeaște, înseamnă tot atât ca daco-rom. «poartă haine frâncești, nemțești, europenești; ar. stráne frînțești — «haine frâncești, nemțești, europenești»; ar. lucru frînțeșcu = «lucru europenesc, înțălepțesc» ; arom. minte frînțească = «minte subțire, deșteaptă plină de înțelepciune», etc. Din înțelesul de «francez» și de rolul deosebit jucat de Francezi în Turcia, unde se bucurau de o considerabilă influență, Frîncu mai are la Aromâni și sensul de «om cu influență», «cu trecere mare», «cu putere». Din acest înțeles din urmă s-a desvoltat și cel de «netemător», «grozav», «strașnic», înțelesul de om care se supără grozav; așa expresiunea:
www.digibuc.ro
