mamă; pe copiii tuturor acestor „tați” și „mame”, el îi numește frați și surori. După cum se știe, aceste denumiri există și la Irochezi și la alte triburi de Indieni din America de Nord, ca și la unele triburi din India. Pe când însă la aceștia ele nu mai corespund de mult adevăratelor raporturi, la Ghiliaci ele servesc la desemnarea unei stări de lucruri care mai este azi în vigoare. Astăzi încă fiecare Ghiliac are drepturi de soț asupra soțiilor fraților săi și asupra surorilor soției sale; în tot cazul exercitarea unor asemenea drepturi nu este socotită ca ceva neîngăduit. Aceste rămășițe ale căsătoriei pe grupe bazate pe gintă amintesc cunoscuta căsătorie punalua care pe insulele Sandvich exista încă în prima jumătate a secolului nostru. Această formă a raporturilor familiale și gentilice constitue baza întregii orânduiri gentilice și a organizației sociale ale Ghiliacilor.
Ginta unui Ghiliac este formată din toți frații — mai apropiați sau mai îndepărtați, reali sau nominali — ai tatălui său, din tații, și mamele lor, din copiii fraților săi și din propriii săi copii. Se înțelege că o gintă astfel constituită poate să cuprindă o mulțime enormă de oameni. Viața în gintă se desfășoară după principiile următoare. Căsătoria înăuntrul ginții este cu desăvârșire oprită. Soția unui Ghiliac decedat trece, prin hotărîrea ginții, la unul dintre frații săi buni sau nominali. Ginta poartă de grijă pentru întreținerea tuturor membrilor săi incapabili de muncă. „La noi nu există săraci” — îi spuse referendului un Ghiliac — „cine-i nevoiaș e hrănit de hal (gintǎ)”. Membrii ginții sunt deasemenea uniți prin sacrificii solemne și sărbători comune, cimitir comun, etc.
Ginta garantează fiecăruia dintre membrii săi viața și securitatea față de atacurile membrilor altor ginți; ca mijloc de represiune este întrebuințată răzbunarea prin sânge, a cărei aplicare însă a scăzut mult sub stăpânirea rusă. Femeile sunt cu totul excluse dela aplicarea răzbunării gentilice prin sânge. In anumite cazuri, de altminteri foarte rare, ginta adoptă și membri din alte ginți. In regulă generală averea unui decedat nu poate să iasă din gintă; în această privință la Ghiliaci își găsește o aplicare literală cunoscuta prescripție a celor douăsprezece
