table: si suos heredes non habet, gentiles familiam habento — dacă nu are moștenitori direcți, atunci membrii ginții trebue să moștenească. Niciun eveniment însemnat din viața Ghiliacilor nu se petrece fără participarea ginții. Nu de mult, cu una sau două generații în urmă, cel mai bătrân membru al ginții era președintele comunității, „starostele” ginții; astăzi rolul celui mai bătrân membru al ginții se reduce aproape numai la conducerea ceremoniilor religioase. Adeseori gințile sunt împrăștiate în locuri foarte îndepărtate unele de altele, dar chiar despărțiți, membrii ginții își amintesc unii de alții, se duc în vizită unul la altul, își acordă reciproc ajutor și ocrotire, etc. Un Ghiliac nu părăsește pe tovarășii săi de gintă sau mormintele ginții decât în cazuri extreme. Felul de trai al ginții și-a pus pecetea sa bine definită asupra întregi vieți spirituale, asupra caracterului, moravurilor, instituțiilor Ghiliacilor. Obiceiul de a discuta totul împreună, nevoia de a interveni fără încetare în interesele tovarășilor de gintă, solidaritatea în caz de răzbunare prin sânge, obligativitatea și obiceiul conviețuirii cu zece sau mai mulți semeni ai săi în mari corturi (iurte), pe scurt, de a fi într’o anumită măsură mereu în mijlocul poporului, toate acestea au dat Ghiliacului un caracter sociabil, vorbăreț. Ghiliacul este extrem de ospitalier, îi place să-și servească oaspeții și la rându-i să se ducă la ei în vizită. Frumosul obicei de a fi ospitalier se evidențiază mai ales în vremuri grele. In vremuri de nevoe, când Ghiliacul nu are nimic de mâncare pentru el și pentru câinii lui, el nu întinde mâna pentru cerșit, ci se duce deadreptul în vizită și este hrănit acolo, adesea vreme îndelungată.
La Ghiliacii de pe insula Sahalin aproape nici nu se pomenesc crime din egoism. Ghiliacul își păstrează lucrurile prețioase într’o cameră care nu este niciodată încuiată. El este atât de sensibil la rușine încât, dacă s’a dovedit că a făptuit o faptă rea, el se duce în pădure și se spânzură. Omorul se întâmplă foarte rar și aproape nu se săvârșește decât la mânie; în niciun caz însă din lăcomie. In raporturile cu alții, Ghiliacul dă dovadă de cinste și conștiinciozitate și e demn de încredere.
Cu toată îndelungata lor supunere sub Manciurieni, care au
