devenit apoi Chinezi, cu toată dăunătoarea influență a colonizării regiunii Amurului, Ghiliacii și-au păstrat în privința moravurilor, multe din virtuțile unui trib primitiv. Dar soarta orânduirii lor sociale este de neînlăturat. Incă o generație sau două și Ghiliacii de pe continent vor deveni cu totul Ruși, iar odată cu binefacerile culturii își vor însuși și neajunsurile ei. Ghiliacii din Sahalin, mai mult sau mai puțin îndepărtați de centrele de colonizare rusească, au perspectiva de a se menține ceva mai mult timp nealterați. Dar și la dânșii începe să se simtă influența vecinătății rusești; ei vin în sate pentru nevoile comerțului, se duc să lucreze la Nicolaievsc și fiecare Ghiliac care se întoarce dela lucru acasă, aduce cu sine aceeași atmosferă pe care o aduce muncitorul cu sine, din oraș în satul său rusesc. Și în afară de aceasta, munca la oraș, cu norocul său schimbător, distruge tot mai mult acea egalitate inițială, care este o trăsătură caracteristică a vieții economice simple, fără artificii, a acestor popoare.
Articolul domnului Sternberg, care conține și informații despre concepțiile și obiceiurile lor religioase și instituțiile lor juridice, va apare în mod complect în „Revista Etnografică” („Etnograficescoie Obozrenie”).
