Pagină:Poesii (1888-1894).djvu/29

Această pagină nu a fost verificată

Rînd pe rînd șincet în tristul țintirim bătrin și sfînt
Lăcrămează liliacul clătinat de-al nopțeĭ vînt;
Peste pietre de morminte așternute-s florĭ uscate
Coperind atîtea viețe drăgălașe și uĭtate;
Icĭ și colo liniștite roș ard candelele sfinte
Rumenind în taina nopțeĭ cripta tristelor morminte;
Iară luna printre nourĭ plutitoare și senină
Impînzește peste toate argintiea eĭ lumină —
Și'n bogata-ĭ frumuseță înșirînd vedereĭ noastre
Un popor întreg ce zace adormit sub florĭ albastre.