Această pagină nu a fost verificată
Uitîndu-le un altul, te-aĭ îndrăgit de mine
Ca să-l întorcĭ din cale; și l'aĭ văzut că vine —
Și mie mĭ-aĭ zis: du-te... — Acum și el s'a dus
Întunecat de umbra iubireĭ din apus...
Și iar mĕ chemĭ la tine... — Ci lasă-mĕ uităreĭ:
Ceĭ- pasă oare stînceĭ de valurile măreĭ,
Și frunzelor de toamnă că-ĭ vînt de primăvară, —
Și ție că mĭ-e vĭața pustie și amară ?
Și, vezi, mĭ-aduc aminte
De-atuncĭ, că la plecare prinos de lacrimi sfînte
Îțĭ înroșise-obrajiĭ... M'am fost oprit în prag;
Tu'n lacrimĭ mĭ-aĭ spus: du-te .. Și de nu țĭ-am fost drag:
De ce m'aĭ plîns? — Cuvîntul îl caut în deșert:
Doar lacrimile-acelea mĕ'nduplecă să ert.
