Această pagină nu a fost verificată
Și nicĭ nu-î limbă să ne 'nșire
Atîta dor, așa iubire,
Atît noroc...
Tacĭ...; lasă inima 'n neștire
Să ardă 'n foc;
Că e păcat și e minciună
Să 'nchizĭ o patimă nebună
În palid cînt:
Nu 'ncape-o aprigă furtună
Într'un cuvînt;
Ci stind alăturĭ liniștițĭ
Obraz lingă obraz lipițĭ
Și gind în gind,
Ne spunem multe fericițĭ
Mereu tăcînd...
*
* . *
Pe braț mi-aĭ adormit frumos —
Și ramurile-țĭ cern pe jos
Potop de florĭ —
Și-țĭ cîntă 'ntr'una dureros
Privighitorĭ.
