Această pagină nu a fost verificată
Ca o dungă rîndunele;
Nouă ni-ĭ privirea vagă —
Și 'ncet gura ni sĕ leagă
Tot maĭ dragă.
«Dintre cîte știĭ, sĕ poate
«Să-mĭ arățĭ și mie-odată,
«Care-ĭ cea maĭ dulce fată
«Și maĭ dragă dintre toate?
«Și dac'aĭ aflat anume
«Cine ți-ĭ maĭ scump pe lume,
«Zi-ĭ pe nume».
Strîns o țîn la pĭept; ea dulce
Mĕ alintă'n vĭers molatec;
Lasă ochiĭ de jăratec
În privirea-mĭ să sĕ culce;
Ne-a cuprins simțire vagă
Și 'ncet gura ni sĕ leagă
Tot maĭ dragă.
Am rămas pĭerduțĭ la geamurĭ:
E tărziŭ acum, răcoare;
Nu ne-am maĭ uĭtat la soare:
