Peste apele-adormite, peste patimĭ spulberate,
Peste gîndurile lumeĭ în durere înoptate —
Și tăcerea crește, par'că din cer liniște sĕ lasă....
Pace'n deal, pace pe vale, pace-adîncă 'n umbra deasă.
II
La soare-apune noriĭ plutesc stîncĭ de jăratec —
Și licăriș de apă ce doarme 'n văĭ molatec —
Și codriĭ, — umbră dulce, — și aer cald de vară,
În aur par scăldate către-amurgit de sară;
Și-ĭ liniște, răcoare....; arar pe iaz la malurĭ
Ca baterea de aripĭ e-un lincăit de valurĭ
Și te 'nfioar' apusul, atît frumos te doare;
Cît poțĭ bate cu ochiĭ tot liniște, răcoare...
III
În scînteĭ de-argint în ramurĭ s'a ivit luna senină,
Săgetînd prin frunzĭ văpaea-ĭ joacă roate de lumină
Și alunecă a lene pe suiș de cer albastru...
Pe pădurĭ și 'n fața undeĭ raza-ĭ limpede 'n buiastru
Sĕ mărește domnitoare...
Pagină:Poesii (1888-1894).djvu/88
Această pagină nu a fost verificată