Această pagină nu a fost verificată
Comorĭ norodu-a secerat
Și tot el n'are nicĭ de-o pîne —
Și noaptea doarme ca un cîne
Sub cer senin!
Blesteme-atuncĭ s'au ridicat
Și doine plîng de-alungul țăreĭ-
Și geme ca furtuna măreĭ
Mînia lor...
Noroade curg înspre palat —
Și-ĭ trist, flămînd și chinuit
Și-ĭ mare-acel nenorocit
Sărac popor!
În valurĭ vin și vin mereŭ
Și altă lume și-aŭ clădit —
Și împăratul a fugit
Într'un tărziŭ...
Povestea spune că pe-un leŭ
Încălecat sĕ duce-dus
Păn' s'a pierdut către apus
În larg pustiŭ.
