Pagină:Profile literare.djvu/123

125 o dogmatizează în versuri admirabile. Spre pildă: Dute la oștire, pentru țara morî, Și 'ți va fi mormântul coronat cu flori ! — Dacă vrei iubire-ml să o dobândești, Pentru țară, Doamne, să morî, să trăeștl ! Insă-șl femela nu 'șl dă inima de cât eroilor ! Unde este timpul cel de bărbăție Când murea românul pentr'o datorie ? Viitor de aur țara noastră are Și prevgz prin secoll a el înălțare! Ce e oare traiul dacă e robit ? Sărbătoare 'n care nimeni n'a zîmbit ! Viața și robia nu pDt sta 'mpreună, Nu e tot de-odată pace și furtună ! )^ Subt simplele vesminte s'ascunde câte o-dată O inimă de ură și de trădări curată, Precum subt manta de-aur a omului bogat S'ascunde câte-un suflet de patimi degradat ! Cel ce-a sea viață țărel sale 'nchină. Piere ca lumina într'a sea lumină ! S'ar putea culege încă numeroase versuri de-aceste.