Pagină:Profile literare.djvu/134

Această pagină nu a fost verificată

136 de-acelea, cari zguduie spiritele uneî e- pod, statornicesc bazele unei școli, unul curent; cari produc revoluțiunl și evo- luțiunl în republica artei. Nu, Nicoleanu nu s'a ivit înregimentat în vr'o divizie literară; nu s'a manifestat cu sisteme și teorii; — el a tost un cântăreț sin- guratic și firesc, care, — dacă 1-al fi în- trebat pentru ce cântă, — țl-ar fi răs- puns cu aceste versuri din plângătoarea limbă a Iul Lamartine: Demande k philomMe Pourquoi durant Ies nuits sa douce voix se mâle Au doux bruit des ruisseaux soux Tombrage roulant ; Je chantais, mes amis, commn rhomme respire, Comme Toiseau g^mit, comme le vent soupire, ( omme Teau murmure en coulant... S'a zis de Lamartine că el a fost poet mal mult prin instinct. Vedea spre pildă, un arbore, la umbra căruia legase cu inima unei copile un vis naiv și dulce de adolescent ; sau revenea pe lângă ma- lurile unul lac, de care se aninau clipele u- nel fericiri sau dureri stinse, —și atunci, — nu se putea alt-fel, — figura poetului se nuanța de umbra unei contemplațiunî meditativă, sufletul s6u se încălzea la