Pagină:Profile literare.djvu/135

187 flacăra amintireî, imaginațiunea lui visa, și, — fatalmente. — această stare psiho- logică trebuia să se concretizeze în ver- suri, pe un petec de hârtie. Nicoleanu se apropie de această na- tură lamartinistă. Firește că nu caut să învederez o a- sămuire desăvârșită între temperamen- tul poetului francez și-al Iul Nicoleanu, — aceasta ar însemna că nu știu aprecia marea deosebire ce egzistă între amân- doi, — dar întru cât privește izvorul su- fletesc al poeziei, și la unul și la altul, curge natural, duios, vag, puțin mo- noton. Poeziile lui Nicoleanu au, mal înainte de toate, tocmai acel <ceva^ reflectat din sufletul poetului, care 'ți dă culoarea pură a simțimgntelor lui. El nu* e un artist meșter. Nu '1 vei surprinde căz- nindu-se să 'șl ecsagereze simțirea, să 'I dea o vibrație mal pesimistă, în ca- drul unei forme sculptural cioplită. Poe- zia Iul Nicoleanu este caldă, plângă- toare, firească, sugestivă. Câte-o dată, par'că o vezi agitată, or puțin sceptică;