Pagină:Profile literare.djvu/137

isd Această iluzie, acest ideal a fost o femele. — Femela! tot d'auna femela! Se înțelege: poetul nu este un bur- ghlez care să tindă la cucerirea banului prin toate mijloacele ; nu este un ambi- țios care visează un portofoliu de mi- nistru ; nu este o mediocritate practică, mulțumită de sine și de alții; poetul iubește o femele, — un univers pentru el;— și iată cum o simnte, cum o vede, cum i se pare: Intr'a nopțel melodie credeam vocea ta divină, In senin priveam albastrul ochiuluî tSu gânditor, In surisul aurorei chipul tău plin de lumină, Si 'n parfumul dimineții respirarea ta de-amor. Nu este aceasta un univers? Aî crede, cu toate acestea, că poetul n'a iubit în femele de cât frumusețea. Atunci am fî fost poate în fața unei pasiuni trecătoare. Dar nu, poetul a vrut o femele bună. simțitoare, sinceră : un înger, — dacă fe- meile pot să fie îngeri! Nu știai c'o mină cată altă mână să ^ntâlnească, Și simțirea altă soră de care să se lipească. Și că omul osândit,